Cu totii stim ca suntem unici si irepetabili in Univers, in toata imperfectiunea noastra ,mostenita sau dobandita. Desi auzim destul de des aceasta sintagma, avem de putine ori ocazia de a privi concret acest lucru, de a constientiza acest adevar.

Dupa o cariera destul de lunga in profesia mea de medic, in care m-am straduit sa pun la un loc mai multe piese de puzzle ale unei formari cat mai complete, pentru a aborda correct si responsabil omul din fata mea, a venit un moment in care brusc am inteles ca ceva din maiestria mea lipseste.

Specialitatea pe care am ales sa o practic, si anume ORL-ul mi s-a dezvaluit, pe parcursul formarii mele, in toate valentele ei. Am dobandit prin ani lungi de formare capacitatea de a fi chirurg, avand competente in chirurgie cervicala, chirurgie endoscopica nazo-sinusala, chirurgie otologica, chirurgie estetica.

Poate parea prea mult si unii se pot intreba in ce masura am aprofundat.Spitalul in care m-am format, Spitalul Coltea, care a fost considerat din totdeauna un spital de urgenta ORL, m-a obligat sa acord atentie continua si multilaterala pe toate aceste domenii si pot afirma ca tot ce am decis sa realizez, am facut cu succes spre satisfactia mea si a pacientilor mei.

Dupa cum spuneam, a venit un moment in care brusc am simtit ca succesul unui chirurg nu consta in cat de ascutit ii este bisturiul sau cat de ascutita ii este maiestria operatorie. In fata noastra avem oameni care de cele mai multe ori, atunci cand se prezinta in calitate de pacienti,  pentru suferinte fizice, aproape ca isi ignora suferintele psihice, care de cele mai multe ori sunt premergatoare bolii care ii aduc la medic.

In toata unicitatea noastra, aceleasi situatii de viata sunt traite specific de fiecare individ in parte. Cum as fi putut concilia acest aspect care pentru mine era strigator, dar in pozitia mea, a specialitatii mele, nu putea fi rezolvat decat cu un dialog cat mai cald, empatic si cat mai ingaduitor pentru fiecare pacient. Asa ca, in cautarea mea de a aborda pacientul intr-o maniera holistica, am descoperit HOMEOPATIA

Pot considera ca aceasta a fost revelatia vietii mele.

Pana in acel moment, nu am avut nici o informatie despre aceasta ramura a medicinii complementare, ba mai mult, in anii de inceput in care exista si o mica aroganta a chirurgului cu multe specializari, imi parea ca cei care apeleaza la aceste metode ar putea sa caute subrefugii pentru neimplinirile lor profesionale.

Homeopatia are un istoric lung in tara noastra, cu inceputuri in 1840 si oficializare in 1969, cu personalitati precum profesorul Bunghetianu, Dr. Corneliu Aurian Blajeni, Dr. Ioan Teleianu, sotii Dr. Pavel Chirila si Dr. Maria Chirila, care au contribuit la bunastarea unui numar mare de romani.

Din nefericire, in trecut, dar si in present, aceasta ramura de medicina complementara nu este pe deplin exploatata, scepticismul in privinta ei provenind din lipsa de intelegerea asupra felului in care functioneaza si segmentului din fiinta umana caruia i se adreseaza.

Homeopatia a fost descoperita in urma cu mai mult de 200 de ani de genialul doctor si om de stiinta Samuel Hahnemann ,in studiul lui de o viata, pentru a gasi principii rationale, ferme si simple pentru practica medicala a timpurilor lui, dezamagit de faptul ca purgatia si sangerarea erau singurile metode terapeutice, de cele mai multe ori cu succese indoielnice.

Geniul lui a constat in acela de a realiza ca succesul tratamentului cu chinina a malariei se datora faptului ca administrarea de chinina dezvolta niste simptome artificiale, asemanatoare cu ale bolii care anihilau boala ,pe principiul “cui pe cui se scoate”.

Pentru a intelege acest lucru el a experimentat pe el insusi si pe voluntari sanatosi administrarea de chinina, dezvoltand dupa un timp simptomele malariei, care dispareau complet dupa oprirea administrarii.

Alegerea remediilor homeopate pentru patologii de orice natura se face pe descoperirea simptomelor pacientului care se aseamana cu simptomele determinate de remedii. La ora actuala exista peste 8000 de remedii descriese cu tablourile lor clinice, prin studii experimentale, care sunt cunoscute sub numele de proving-uri, facute pe voluntari sanatosi.

De cele mai multe ori pacientul confunda homeopatia cu medicina naturista, diferenta majora constand in faptul ca remediul homeopat este foarte diluat pana la nivelul in care substanta din care provine (mineral, planta, animal) depaseste numarul lui Avogadro – cu alte cuvinte remediul nu mai contine substanta, ci doar amprenta ei.

Geniul lui Hahnemann a constat si in descoperirea unor proprietati nemaiintalnite, a dilutiilor inalte, care cu cat sunt mai mari, cu atat actioneaza la un nivel mai subtil, dincolo de corpul fizic, la nivel de senzatii, emotii, trairi mentale. Dilutiile joase se adreseaza corpului fizic (simptomelor bolii).

In felul acesta, individualitatea si felul in care pacientul experimenteaza in mod particular boala fizica si experienta de viata, pot fi acoperite de remediul homeopat.

Prin urmare, dupa problema pe care iti propui sa o tratezi cu homeopatie, poti sa tratezi pacientul strict pentru probleme fizice acute sau cornice, sau pentru problem emotionale sau mentale. Dupa scolile pe care homeopatii aleg sa le urmeze, unii dintre ei se limiteaza la tratamentul problemelor fizice, folosind unul sau mai multe remedii, iar altii abordeaza pacientul holistic, luand in calcul fizicul, dar si mentalul in acelasi timp (remedial constitutional).

Desigur ca abordarea trebuie sa fie strict individuala si sa se adapteze la nevoile pacientului, fiind posibil si un tratament in etape.

Sunt scoli diferite, sunt curente diferite, pe care daca ai disponibilitatea de a le aborda si intelege, poti  sa-ti alegi o modalitate sau alta de tratament.

Ceea ce este util de a preciza este ca homeopatia nu adduce niciun prejudiciu pacientului in lipsa unei alegeri judicioase, dar in conditiile in care pacientul reuseste sa se dezvaluie in fata homeopatului, iar homeopatul are suficiente abilitati de a valoriza orice informatie primita, remediul corect ales poate schimba din radacini calitatea vietii pacientului pe toate planurile.

Ca urmare, la ora actuala, pot afirma ca pot trata patologii din sfera ORL si nu numai, abordand din perspective multiple un pacient, valorizand toate cunostintele dobandite in formarea mea de medic alopat, la care adaug si inestimabila informatie homeopata care ma ajuta sa privesc pacientul ca un tot, in toata splendoarea imperfectiunii sale perfecte.

Este tot ceea ce ne putem dori in aceste vremuri schimbatoare, de a ne descoperi fiecare si a ne acorda valoare pentru a experimenta viata si a ajunge la intlepciunea propriei noastre existente.